Categorii Blog
Articole Populare
Articole Recente
Suntem în ultima etapă a unui an dificil, care ne-a adus în fața unor situații în care cuvântul de bază a fost Adaptare. Ne-a amintit cât de importantă este sănătatea, cât de mult contează igiena și am fost supuși unui test suprem: să îi iubim pe cei apropiați, prin păstrarea distanței. Situația din prezent, în care locurile de interacțiune socială sunt închise și teama de apropiere față de ceilalți determină oamenii să evite chiar și parcurile sau locurile de joacă.
Știm deja că Nicăieri nu e mai bine ca Acasă, dar atunci când trebuie să petreci aproape tot timpul în propria locuință, lucrurile care sunt acum interzise, devin mai dorite ca niciodată. Pentru a afla cum putem transforma această perioadă în una ceva mai plăcută, cum putem învăța lucruri pozitive din tot ce experimentăm, aflăm de la Cătălina Hetel, psihoterapeut.
Acasă este locul în care nu purtăm nici o mască. Cum trebuie să acționeze oamenii pentru ca toată teama și anxietatea pe care o generează această situație, să nu creeze situații conflictuale, nedorite în familie?
Acasă „în familie” este acel „noi” şi „la noi”, personal şi secret, ascuns sau protejat. În afara casei, ne prezentăm într-un anume fel, cu o anumită ţinută, cu anumite maniere, cu o anumită atitudine care de multe ori, dispar cănd trecem pragul casei, din comoditate sau din simplitate. Acasă devenim noi înşine, poate obosiţi, poate speriaţi, poate neserioşi, poate altfel. Munca de acasă a devenit in sine o mare provocare şi o împletire a diferitelor spaţii. Pe ecranul discuţiei online se văd frânturi din viaţa personală, ascunsă de obicei de ochii lumii. Apar colţuri de mobilă, lucruri pe care le-am vrea ascunse dar şi membrii ai familiei care trec întâmplător pe acolo, voci de copii sau lătratul câinelui.
În multe cazuri, se doreşte ca cele două lumi, acasă şi în afara casei, să fie ţinute departe. Venim acasa şi lăsăm treburile serviciului la uşa. Doar că în acest moment e greu să mai facem această separare.
Pe de altă parte, angoasa acestei perioade în care trebuie să acceptăm că suntem vulnerabili, poate chiar muritori, că trebuie să ne supunem unur reguli pe care le consideram arbitrare sau că pur şi simplu este imposibil să facem tot ce ne dorim, aşa cum am învăţat că se poate, trebuie descărcată undeva şi unde reuşim să vorbim despre vulnerabilităţile şi neputinţele noastre mai mult decât acasă.
Acasă a devenit astfel un loc cu de toate, un loc unde ne refugiem de lumea de afară dar si un loc unde suntem nevoiţi să descărcam tot ce altfel am descărca la serviciu, în grupul de prieteni sau pur şi simplu plimbându-ne prin parc. Este o situaţie noua pe care trebuie să o trăim ca atare, ţinând cont de faptul că şi ceilalţi membri ai familiei trec mai mult sau mai puţin prin aceleaşi probleme.
Într-o familie sunt necesare toleranţa şi negocierea spaţiului. Acum mai mult ca oricând, spaţiul casei este umplut la refuz, iar noi trebuie să învăţam să ne tolerăm reciproc în familie şi să ne negociem dorinţele şi nevoile. Acum mai mult ca oricând au devenit clare spaţiul şi timpul fiecăruia. Fiecare membru are nevoie de spaţiul său de lucru, chiar şi copiii.
Timpul personal a devenit un timp în care avem voie să punem în spaţiul comun propriile probleme şi nevoi, având însă grijă să nu încălcăm flagrant timpul celuilalt şi spaţiul celuilalt. Tolerarea celui de lângă noi, cu problemele şi nevoile sale, este un exerciţiu vital de supravieţuire în familie. Ca să supravieţuim împreună trebuie să învăţăm astfel să lăsăm şi de la noi şi să fim realişti cu cerinţele noastre faţă de ceilalţi membri, să înţelegem că ei ne pot sprijini dar nu pot înlocui o lume întreagă pe care am lăsat-o la uşă.
E o perioadă în care putem deveni cu adevărat adulţi şi putem să învăţăm să fim fericiţi acasă, renunţând la aşteptări nerealiste. Acum mai mult ca oricând avem nevoie de sprijinul celui de lângă dar tot acum îi vedem acestuia neputinţele şi limitele. Acum mai mult decât oricând va trebui să facem pace cu propriile nevoi şi cerinţe şi să ne întrebăm câte dintre nevoile noastre pot fi împlinite de ceilalţi din familie şi cât ţine de noi înşine. Într-un cuvânt, va trebui să învăţăm să cerem, să negociem sănătos şi să acceptăm chiar şi un refuz.
O mare problemă a lumii moderne este împletirea dintre respectarea regulii şi libertatea personală. Este o amplă discuţie legată de reguli şi cât de mult acestea încalcă libertatea de a face ceea ce tu consideri necesar să faci. Dacă reuşim să acceptăm că regulile există pentru a ne ajuta să supravieţuim cu toţii, vom înţelege că putem să îi vizităm pe cei dragi dacă acceptăm să respectăm nişte reguli. Dacă o să întrebăm mai mulţi oameni de ce vor să facă anumite lucruri, or să răspundă „pentru că aşa se face” sau „pentru că aşa vreau eu”. Cred că această perioadă aduce un exerciţiu de maturizare.
Care este răspunsul la întrebarea de ce vrei să-i vizitezi pe cei dragi? Dacă îţi e dor de ei, poti să îi suni în fiecare seara pe internet. Dacă vrei să ştii ce fac, poţi afla asta oricând, nu doar de sarbatori. Dacă îţi e dor de mâncarea mamei, poți să o rogi să îţi gătească, sigur se va bucura, iar în schimb îi poţi duce şi tu o surpriză. E nevoie să ne întrebăm de fapt ce ne dorim cu adevărat de la aceste sărbători şi de la sărbători în general. Am ajuns în ultmii ani ca să ne pierdem în „trebuie să-uri” sau „asa se face-uri”, uitând esenţa întâlnirilor. Dacă alegem să îi protejăm pe cei dragi şi să nu îi strângem în braţe nu înseamnă că nu putem să îi avem în minte şi în suflet de sărbători. Cred că singurul lucru la care trebuie să renuntăm este încăpăţânarea de a nu respecta regula. Respectând regulile fireşti putem să facem tot ce ne dorim.
Cum putem învăța să transformăm această perioadă în care nu putem ieși în locuri publice care implică grupuri de oameni, pentru a ne reconecta cu familia noastră?Este o perioadă în care vrând nevrând stam împreună cu cei de acasa şi este un moment bun să îi cunoaştem mai bine. Putem vedea filme împreună, putem să jucăm jocuri, putem chiar bea un pahar de vin şi manca o pizza buna acasă. De multe ori am învăţat să fugim de acasă şi să ne umplem vieţile cu lucruri din afară: vacanţe, petreceri, lucruri minunate de altfel. Este nevoie şi de ele, dar parea ca acestea au acaparat tot timpul. Acasă era doar un loc de dormit iar acum a ajuns un loc permanent. Este într-adevăr o schimbare bruscă dar care e nevoie să fie acceptată. Aşa cum e un timp al petrecerilor în afara casei, acum e un timp al casei şi al familiei, să îl acceptăm ca atare.
Există tendinţa să ne plângem, să ne revoltăm, să nu acceptăm, când putem doar să luăm ca atare această perioadă din viaţă, căutând oportunităţile care apar. Avem privilegiul de a câştiga câteva ore în plus pe zi, ore pe care nu le mai petrecem în trafic şi în care putem în sfârşi dormi, sau putem face o baie sau putem scrie ceva ce ne doream de mult, sau putem citi ceva ce nu reuşeam sau poate putem lucra la un proiect nou. Şi nu în ultimul rând, putem să îi cunoaştem pe cei de lângă noi. S-ar putea să avem surprize plăcute şi să descoperim lucruri frumoase şi oameni frumoşi.
În curând vin Sărbătorile de iarnă, vor veni și virozele, pe lângă virusul deja existent. Cum creăm armonie în familie, deși există teama permanentă pentru sănătate, locul de muncă, modul în care se desfășoară școala online?
Teama apare atunci când încercăm un sentiment de neputinţă. Ne vedem mici în faţa lumii mari şi neprietenoase. Nu reuşim să ne vedem reuşind. Strategia oamenilor de succes este să se vadă reuşind. Chiar dacă vom pierde jobul, putem oricând găsi altul mai bun, chiar dacă copilul are şcoala online, putem să suplinim ceea ce se întâmplă acolo cu propriile experienţe, cu propriile informaţii. Uneori ne lăsăm pradă oboselii şi ne considerăm mai neputincioşi şi mai nepricepuţi decât suntem în realitate. De fapt, oricând putem găsi soluţii la probleme. Cât despre virus, e important să ne plasăm între cei care chiar dacă se vor îmbolnăvi vor avea simptome uşoare şi evident că vor supravieţui. Media încearcă în această perioadă să ne responsabilizeze arătându-ne dezastrul produs de virus, dar de multe ori are ca efect creşterea angoasei. Se vorbeşte puţin despre cei vindecaţi, dar noi nu trebuie să uităm că ei există şi că sunt multi. Şi mai ales să învăţăm să ne plasăm mereu în tabăra învingătorilor.
Natura a fost mereu un loc bun pentru încărcarea bateriilor şi pentru îmbunătăţirea sănătăţii. Se ştie că cei care au avut curte cu verdeaţă au trecut mai uşor perioada de închidere şi că mulţi preferă să evadeze la ţară, la curte în locul apartamentelor. E important să ne găsim o oază unde să ne liniştim. În fond natura ne aminteşte mereu de rădăcini şi ne ajută să înţelegem cine suntem şi ce simplu e totul.
